Când s-a încadrat la pompieri, în 2006, plutonierul adjutant Ciprian Rîpan și-a dus fiica să vadă autospecialele și unitatea. După câteva luni i-a și cumpărat o mașină de pompieri, numai că fetița n-a fost prea impresionată de cadou. Astfel, colegul nostru povestește, râzând, că s-a jucat singur cu mașina, înainte să o dea unui alt copil. La ISU Cluj, Cipri a ajuns întâmplător. Inițial n-a crezut că o să îndrăgească meseria atât de tare, așa că mărturisește din start: „M-am ars în sensul bun cu pompierii”.
Pasiunea subofițerului de la Detașamentul 1 Cluj-Napoca poate fi înțeleasă cu ușurință din faptele sale. La începutul săptămânii, Rîpan a ieșit la alergare în pădurea din comuna Baciu. Iubește să facă sport în natură și o ia adesea cu el pe cățelușa Sașa. În timp ce se străbătea împreună cu labradorul său negru dealurile de lângă satul Suceagu, pompierul a văzut un puternic fum negru. Acesta ieșea dintr-o zonă unde se află mai multe grajduri. Fără să stea pe gânduri, Cipri s-a grăbit în acea direcție.
„E o meserie grozavă și e păcat să vii doar pentru salariu și alte beneficii”.
„Eram sus, pe Dealul Melcilor, și am trimis un mesaj pe grupul nostru de la Detașamentul 1. Am întrebat dacă e cineva în zonă, la Suceag. Nu știam ce arde, nu se vedea tare bine. Mi-a răspuns locotenentul Andrei Bărăian cu o poză. Ei erau deja în autospecială și am sosit aproape deodată. La fața locului, portarul n-a vrut să mă lase să intru. I-am zis că sunt pompier și că vreau să ajut. Probabil s-a speriat și de câine (râde). Am legat-o pe Sașa și mi-am văzut de treabă. M-a sunat și soția, doar că mi-am lăsat telefonul lângă cățel. Ulterior, m-a întrebat: <<Mă, tu nu ești normal? Iară te-ai dus să stingi incendii?>>. Nu a contat, orice pompier ar fi procedat la fel. Nu trebuie să primesc laude. E la fel cum aș felicita pe cineva că respiră și doarme. M-am concentrat pe situația din teren. Am luat și lopișca, deoarece exista pericolul ca incendiul de vegetație din zonă să se extindă și la celelalte imobile. Se putea întâmpla orice. Nu eram îmbrăcat corespunzător. Purtam hainele mele de alergat, care se topesc rapid în fața focului. Nu știam sigur dacă sunt animale înăuntru. M-am bucurat să aflu că nu a pierit niciun animal”.
Pompierii clujeni au participat la misiune cu șase autospeciale, de la Detașamentele 1 și 2 Cluj-Napoca, alături de un echipaj turdean. Intervenția a durat aproape patru ore, Cipri rămânând pe poziție alături de colegii săi. A doua zi a intrat pe tura de serviciu, pregătit să înfrunte numeroasele incendii de vegetație uscată din ultima perioadă.
„Încerc să îi ajut pe tinerii care vin aici să devină pompieri, nu lucrători ISU.”
„Duminica trecută le-am transmis la toți să ne luăm apă și mâncare în autospeciale, că nu se știe cât vom sta pe teren. I-am și avertizat: <<Vedeți că se termină slujba, nu iese bine popa din biserică, și vom pleca direct la intervenție. Nu e o problemă că mergem la un incendiu de vegetație, dar ce facem dacă se aprinde o casă în oraș? Până venim noi din tot felul de sate, oamenii riscă să moară în incendii. E foarte grav!”
Adevăratele legături dintre pompieri se creează la intervenții, în clipele dificile. Tocmai de aceea, plutonierul adjutant vorbește cu admirație despre personalul Detașamentului 1. Între pompieri s-a format, așa cum ar preciza Rîpan, o adevărată familie. Drept dovadă, recunoaște, cu o modestie ieșită din comun, că realizările colective îl bucură cel mai tare.
„Satisfacția mare am avut-o când am fost la un concurs de descarcerare, iar feciorii mei au luat locul I. Faptul că mi-au dat mie premiul pentru comandat de echipaj nu a mai contat. A fost vorba despre noi, ca echipă. Eu mă plictisesc repede de unele lucruri și am nevoie de ceva nou. Într-o dimineață de ianuarie am avut trei accidente consecutive într-o curbă, în același loc. Niciun accident nu a semănat cu celălalt. Aici te confrunți cu imprevizibilul meseriei, ceea ce îmi place. Nu vreau să mă laud că salvez vieți, nu e vorba despre asta. E vorba despre faptul că vezi întotdeauna altceva, e vorba despre tură și despre noi, colegii”.
Adesea, Rîpan instruiește pompierii proaspăt ieșiți din școala militară. Îi sprijină pe subofițerii tineri cu sfaturi și le explică importanța devotamentului la o misiune. În momentele tensionate, pompierii depind unul de celălalt. Altfel, intervențiile desfășurate în slujba cețățenilor nu s-ar finaliza cu succes.
Autor: sg.maj. Paul Olar
Recent Comments