Pentru Ilona-Maria Fabian Pop, a munci cot la cot cu salvatorii este o „afacere” de familie. Fratele ei, Vasile Pop, a activat în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Avram Iancu” al Județului Cluj și a trecut recent în rezervă. „Popică” rămâne însă unul dintre cei mai apreciați pompieri clujeni. Plină de viață și cu un zâmbet până la urechi, Ilona mărturisește din capul locului că adoră adrenalina. Tocmai de aceea, a urmat un curs și a devenit instructor de scufundări. A înotat lângă epave misterioase și s-a avântat inclusiv în apele din Asia. Râzând, povestește că plănuiește să devină „prietenă” cu rechinii din Africa de Sud. Înainte voia să se facă stewardesă, așa că părinții au întrebat-o mai în glumă, mai în serios: „Tu, fată, nu ai de gând să fii cu picioarele pe pământ? Ba vrei în aer, ba vrei în apă!”. Ei bine, tânăra spune că se simte cu picioarele pe pământ dacă lucrează în dispeceratul integrat ISU-SAJ.

 

„În 2015 m-am angajat la ambulanță, după ce am aflat că se scoate un post la concurs. Mi-am zis: << Încercarea moarte n-are!>>. Atunci mi-am depus CV-ul și chiar pe mine m-au ales. Între timp, după ce am văzut dinamica din dispecerat, am vrut să învăț mai multe și m-am înscris la postliceala de asistenți. Am terminat și școala de asistenți, iar în paralel am făcut voluntariat pe teren. Voluntariatul mă ajută să înțeleg cazurile. Știu cât timp durează o intervenție, ce să comunic medicului nostru coordonator. De abia aștept să vin la serviciu, știu cu ce colegi lucrez și conștientizez că mă pot baza pe ei. Aici mai schimbăm o vorbă, ne înțelegem cu colegii de la I.S.U. și îmi place mult”.

 

Ilona a absolvit Facultatea de Litere și vorbește fluent nu mai puțin de șase limbi străine. Câțiva ani a locuit în Cipru și i-a învățat tehnici de scufundare pe turiști și înotătorii profesioniști. În copilărie își vizita fratele pompier și îi aducea mâncare la unitate. Drept dovadă, s-a regăsit întotdeauna în familia salvatorilor. S-a hotărât să se întoarcă în țară și să se angajeze în locul pe care îl numește „acasă”. Stăpână pe sine, atentă la detalii și promptă, tânăra este operator la ambulanță de șapte ani. Meseria îi impune rigurozitate, însă imediat ce găsește o clipă de respiro, glumește într-o manieră savuroasă cu ceilalți colegi. În suflet i-au rămas numeroase misiuni finalizate cu succes.

 

„Lucram deja de trei ani în dispecerat și a sunat un domn blocat în trafic în Apahida. Era în mașină cu soția care trebuia să nască dintr-o clipă în alta. Ne-a sunat în disperat să îi trimitem poliția și ambulanța să îl ajute, să ajungă soția la spital. Ea avea deja dureri. Dacă e să naști pe cale naturală, naști oricum. În timp ce vorbea cu mine la telefon, s-a născut copilul. I-am spus ce poate să facă în situația dată. Când a plâns copilul și l-am auzit, mi s-a făcut pielea de găină. În plus, echipajele noastre erau deja aproape și au preluat cu bine cazul. Eu trebuia să îl liniștesc și pe tată. Dacă tu ești agitat, transmiți mai departe agitația aceea. Ideea este să găsești un punct comun și să vorbești calm cu apelanții. Eu simt că mi-am atins scopul. Am vrut dintotdeauna să ajut oamenii”.

 

Tânăra recunoaște că nu s-a gândit vreodată că va juca un rol în salvarea de vieți omenești. Optimistă, afirmă zâmbind că „viața e plină de surprize”. E convinsă că totul se întâmplă cu un motiv și nu identifică o bucurie mai mare decât să îi sprijine pe ceilalți.

Autor: sg.maj. Olar Paul

Call Now Button