„De regulă, în ultima săptămână de activitate, fiecare își strângea hainele și lucrurile personale ca să facă loc la altul. La mine nu s-a întâmplat așa, n-am avut timp deloc să mă gândesc. Încă mai avem treabă la Inspecția de Prevenire. N-am refuzat nicio solicitare, totul a decurs normal. Am dus la bun sfârșit sarcinile de serviciu. Acesta a fost întotdeauna stilul meu”, mărturisește colonelul Adrian Miron, înainte de citirea ordinului de trecere în rezervă. Pentru orice militar, acest moment este emoționant. În viața celor care poartă cu cinste uniforma, trecerea în rezervă înseamnă sfârșitul unui capitol și începerea unei alte etape. Înseamnă, cu alte cuvinte, despărțirea de colegi și părăsirea unității cu un bagaj plin de amintiri speciale.
„Eu doar militar am fost, de la terminarea liceului. Am făcut armata la 19 ani, apoi am mers la Școala Subofițeri de Pompieri de la Boldești. Prima dată am dat examen la Poliție la Câmpina, în 1994, dar n-am intrat. Acum mă bucur că s-a întâmplat așa (râde). Mi-am luat dosarul și l-am depus la Boldești. În 1995 am venit aici la Grupul de Pompieri. M-au repartizat la Garda de la Aghireșu, o subunitate nouă, ca șef de tură. În cele din urmă, mi-am scris raport să vin la Cluj-Napoca, deoarece aici locuiam. Erau alte vremuri, nu existau telefoane mobile. Am primit doar ordin să mă prezint la unitate. M-au anunțat că mă mută la Inspecția de Prevenire. De atunci, din aprilie 1997 și până în prezent am desfășurat activitate numai la Inspecția de Prevenire”, povestește ofițerul de la ISU Cluj.
Munca în cadrul Inspecției de Prevenire reprezintă o documentare permanentă. Orașele din România se află într-o continuă dezvoltare, așa că normele se schimbă adesea. Tocmai de aceea, un bun inspector nu pleacă din unitate fără să aibă temele bine făcute. Încă de la începutul carierei, colonelul Adrian Miron a înțeles acest lucru. Deși e unul dintre specialiștii cu mare experiență, colegii l-au găsit adesea închis în birou, citind cu atenție reglementările impuse. Întotdeauna sigur pe el și cu o atitudine pozitivă, colonelul a știut cum să interacționeze cu cetățenii și să le explice neregulile constatate.
„La Inspecție m-am dezvoltat mult, am interacționat cu fel și fel de oameni. Am văzut atâtea domenii de activitate, înveți o grămadă de lucruri. Mă bucur că am fost la Inspecția de Prevenire. Ține de fiecare cum vrea să se dezvolte. Am vrut să știu cât mai mult. Am lucrat și pe partea de avizare-autorizare. Mi-a plăcut, am citit. Mergeam cu autobuzul în comuna X, îl căutam pe primar și spuneam că am venit în control. Tot timpul trebuie să fii pregătit ca inspector, doarece mulți operatori își cunosc bine procesul tehnologic”.
Un moment drag în cariera lui Adrian Miron s-a petrecut în 2007, când a devenit ofițer. Absolvise o facultate în domeniul științelor exacte și s-a înscris la examen. A obținut cea mai mare notă și a continuat să lucreze cu profesionalism. Recunoaște că l-a pasionat din start domeniul prevenirii incendiilor și s-a integrat perfect în colectiv. Drept dovadă, inspectorii mai tineri i-au cerut de fiecare dată sfaturi.
„Știam că ajutăm la rândul nostru oamenii, ceea ce reprezintă o satisfacție mare. Controalele trebuie să fie desfășurate cât mai bine cu putință. Suntem oameni, există posibilitatea să greșim, dar ne străduim să găsim problemele. Uneori, oamenii nu înțeleg de ce suntem atât de rigizi, însă responsabilitatea primează pentru noi. Mi se pare că a zburat timpul efectiv. Parcă și acum mă văd întors din școala militară. Îmi pare rău că plec, dar această clipă vine în cariera noastră. Mi-a plăcut la nebunie ce activitate am desfășurat aici, la Inspecția de Prevenire. Vreau să le mulțumesc colegilor pentru colaborarea pe care am avut-o. Mă refer aici la toată lumea, deoarece am primit misiuni comune de atâtea ori”.
Vă dorim multă sănătate și succes, domnule colonel!
Recent Comments