Se spune că în viață nimic nu e întâmplător. Așa se face că plutonierul adjutant șef Viorel Chiorean a intervenit din timpul liber la numeroase situații de urgență. Una îi va rămâne în suflet pentru totdeauna. În vara lui 2021 a participat la festivitatea de absolvire a fiului său, Bogdan. Acesta i-a călcat pe urme și a dat la Facultatea de Pompieri din cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București. În drumul spre casă, cei doi au văzut un camion cuprins de flăcări.
„Bogdan, avem deja primul incendiu”, i-a transmis „Chio” tânărului sublocotenent. Amândoi s-au dat jos din mașină, iar subofițerul de la Detașamentul 1 Cluj-Napoca mărturisește, râzând, că purta pantaloni scurți.
„Veneam pe autostradă, Bogdan conducea. Inițial am crezut că arde ceva în câmp. Ne-am dus împreună să vedem ce e acolo. Ca norocul, pe lângă noi a trecut o vidanjă cu apă, pe care am oprit-o. În apropierea camionului era un polițist și i-am zis: <<Putem să ajutăm? Suntem pompieri!>>. Am lichidat incendiul rapid, înainte să vină ceilalți pompieri. Din fericire, n-au fost victime”, povestește Viorel.
Acum câțiva ani, „Chio” și colegii experimentați de la ISU Cluj au plecat la București să susțină probele necesare ocupării funcției de șef gardă intervenție-stingere. În apropiere de capitală, salvatorii au rămas blocați în trafic, din cauza unui accident rutier. Fără să stea pe gânduri, cu toții au fugit la o mașină avariată, unde era blocat un bărbat.
„Am cerut descarcerarea, deși îl puteam scoate și singuri. Am respectat protocolul de salvare, să nu agravăm rănile. Asta e important la un accident rutier și de multe ori oamenii se grăbesc să extragă victima, așa cum cred ei de cuviință. Au ajuns cei de la descarcerare, dar noi ne-am comportat ca în misiune. Îmbrăcați civil, am sărit pe autospecială, am luat sculele necesare și ne-am apucat de lucru, cot la cot cu pompierii sosiți la fața locului”.
A fi pompier nu se rezumă doar la cele 24 de ore, cât ține tura de serviciu. Din contră, a fi pompier înseamnă să le oferi oricând sprijin celor aflați în nevoie. Asta l-a impresionat pe Bogdan, încă din copilărie. Obișnuia să vină des la unitate și să admire autospecialele. În plus, i-a plăcut matematica și a învățat la unul dintre liceele de prestigiu din Cluj-Napoca. În clasa a-X-a s-a hotărât să încerce la Academia de Poliție.
„Tata nu a vorbit acasă despre misiunile lui. Totuși, știam de la el ce frumos este ajuți. Cu siguranță e un model pentru mine. Datorită lui mi-am găsit și eu rostul în viață. În altă ordine de idei, mi-am dat seama că îmi doresc o astfel de profesie și admir spiritul de echipă, camaraderia.”
Ca orice părinte, Viorel s-a bucurat să afle că băiatul său vrea să devină pompier. În paralel, recunoaște că nu i-a impus nimic, decizia venind de la sine. O carieră militară nu se potrivește oricui. Pe de altă parte, cei care muncesc și depun efort vor fi răsplătiți pe măsură. La finalul liceului, Bogdan a ales să riște. Nu și-a stabilit vreun plan de rezervă, în caz că va rata Facultatea de Pompieri. Drept dovadă, s-a pregătit temeinic și a obținut a doua medie la admitere. Ulterior a încheiat cu brio patru ani de studiu, fiind remarcat printre cei mai buni studenți ai academiei.
„A fost destul de greu, în special în anul întâi. Ești boboc acolo, trebuie să te adaptezi. Te încadrezi la program, înveți și participi la activități. Am luat note mari prin determinare și rigurozitate. Contează să îți dai interesul, să îți placă materiile și să rămâi consecvent. Imediat după absolvire am primit repartizarea în județul Bistrița-Năsăud. Mi-am început cariera ca adjunct al comandantului de secție de la Năsăud. Colectivul m-a primit cu brațele deschise și mi-a plăcut acolo. Acum vin aproape de casă, cu gândul de a ne face treaba și a fi în slujba cetățenilor”, afirmă proaspătul locțiitor al comandantului de la Detașamentul de Pompieri din Dej.
Întrebat cum ar descrie ultimii 16 ani la pompieri, Viorel Chiorean răspunde emoționat: „Parcă ieri a fost prima zi de muncă. M-am confruntat cu fel și fel de misiuni. Dificile sunt accidentele cu copilași răniți. Te marchează efectiv. Vezi familii nenorocite de persoane iresponsabile. Asta te mâhnește. De asemenea, bucuria că cineva supraviețuiește e unică”.
În aproape două decenii ca militar, „Chio” a învățat lecții cât pentru o viață întreagă. Una dintre ele privește respectul și i-a predat-o și fiului său: „Bogdane, cum îi tratezi tu pe oameni, așa te vor trata și ei pe tine”.
Recent Comments