În orice instituție, compartimentul de resurse umane are un rol vital. Vorbim despre specialiștii care se ocupă de administrarea de personal, asigură procesul de recrutare, precum și formarea și dezvoltarea tuturor cadrelor militare. Bineînțeles, resursele umane gestionează salarizarea colectivului, în strânsă legătură cu cei de la financiar. Ca procesul să se desfășoare la capacitate maximă, e nevoie de profesionalism, dăruire și deschidere permanentă. Acestea ar fi, dacă vreți, ingredientele succesului, în viziunea colonelului Cristina Moldovan. Ofițerul conduce compartimentul de resurse umane de la ISU Cluj, unde se muncește zi de zi ca pompierii să beneficieze de toate drepturile ce li se cuvin.
Inițial, Cristina Moldovan nu și-a imaginat că va urma o carieră militară. A absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai și visa să devină judecător, numai că viața a dus-o în altă direcție. Un vecin i-a recomandat să încerce sistemul militar, iar la Regimentul 50 Rachete se căuta un specialist în resurse umane, condiția de bază fiind cunoașterea legislației din domeniul muncii. Cristina Moldovan s-a înscris și a promovat concursul cu brio. Apoi și-a continuat activitatea la Comandamentul Corpului IV pe funcția de consilier expert, responsabil cu munca civililor angajați.
„Nu am rude care să urmeze cariera militară. Nu voiam neapărat așa ceva, însă într-o zi m-a sunat o prietenă și mi-a transmis că la pompieri se organizează concurs. A insistat și datorită ei m-am înscris. Povestea drăguță este legată de faptul că atunci când am venit la pompieri, m-am confruntat cu o legislație diferită. Înainte de concurs m-am uitat peste cerințe și am văzut că era o condiție de înălțime. Trebuia să ai cel puțin 1.65. Eu aveam, cu indulgență, 1.60 (râde). Am sunat-o din nou pe prietena mea și i-am zis că nu mă potrivesc cerințelor. Ea a sunat la București și a aflat că se dă derogare de la înălțime. Am primit derogarea respectivă, m-am înscris la concurs, unde am fost 40 pe un loc, și am reușit. Într-un final, ca o amintire dragă mie, dintre toți ofițerii care au dat concurs, am intrat cu nota 10. A fost o realizare și m-am bucurat”.
Odată intrată în sistem, Cristina Moldovan recunoaște că adaptarea n-a fost ușoară. Chiar și așa, dorința de reușită a depășit orice provocare. Își explică motivația printr-o simplă glumă: „Dacă cineva mi-ar fi tăiat venele, din ele ar fi curs legislație”. În plus, Inspectoratul pentru Situații de Urgență traversa o perioadă de reorganizare, prin încadrările masive efectuate în 2007.
„Îmi aduc aminte și când mi-am dat testarea psihologică faptul că nu se afișau rezultatele. Trebuia să sunăm la București. Cel care mi-a răspuns atunci a început cu fraza din… păcate. Apoi și-a continuat ideea și mi-a zis așa: <<Din păcate, ați fost admisă>>. Când am ajuns aici, erau zeci de dosare ce trebuiau să fie centralizate. Prin devotament și efort susținut, ne-am descurcat”.
În prezent, volumul de muncă la resurse umane este extrem de ridicat, ca efect al dinamicii de personal. Numeroase cadre militare au trecut în rezervă și asta a determinat organizarea altor concursuri, pentru a acoperi golurile. Drept dovadă, în viziunea Cristinei Moldovan, o persoană aflată la conducerea compartimentului trebuie să își sprijine colegii și să știe cum să exploateze calitățile fiecăruia.
„Majoritatea oamenilor din subordinea mea sunt noi, cu excepția lui Andrei Fodor, SSM-istul meu, cum îmi place să îl alint. Toți îmi sunt foarte dragi și alcătuiesc echipa mea. Cred că e un sentiment reciproc, deoarece suntem atașați unul de celălalt. Cea mai mare parte din zi ne-o petrecem la muncă și e important să păstrăm un climat plăcut. Îmi iubesc colegii foarte mult și țin la formarea lor. Noi lucrăm cu hârtii și am învățat de-a lungul timpului că orice se corectează. Doar moartea nu se poate rezolva. La orice problemă vom găsi o rezolvare, dacă există seriozitate și bunăvoință. Muncim ca o adevărată familie”.
Recent Comments